Despre doctor Andrei Baciu

M-am născut în anul 1986 la Toplița, în județul Harghita, un orășel transilvănean pe malul Mureșului, înconjurat de munți. Am iubit întotdeauna locul acela și vă invit, când aveți vreme, să faceți o plimbare până acolo și să vedeți un colț de Românie absolut încântător. Poate nu știați, dar la Toplița e singura cascadă cu apă termală de la noi.

Sunt convins că pământul în care ne avem rădăcinile își lasă amprenta asupra felului nostru de a fi și ne modelează mai mult decât ne imaginăm.

Cred că există într-adevăr o forță a muntelui care te obligă să rămâi mereu drept ca el, să nu renunți și să treci prin viață cu fruntea sus. Atunci, acolo, la bunici, am învățat primele lecții despre a fi un om integru și despre a lupta pentru lucrurile în care crezi, despre ce înseamnă să-ți pese de lumea în care trăiești.

Au urmat apoi anii de liceu. Am ales o instituție militară, una dintre cele mai prestigioase din țară – Colegiul Național Militar “Mihai Viteazul” din Alba Iulia. N-am regretat nicio clipă alegerea facută și am convingerea fermă că experiența ca zonă s-a potrivit felului meu de a fi și m-a călit pentru tot ce avea să urmeze.

Am studiat mult în liceu. Am avut profesori excepționali și am găsit răspunsul multor întrebări. Extrem de activ din fire, m-am implicat în multe proiecte, și mai ales în multe proiecte internaționale. Așa am descoperit importanța limbilor străine și orizonturile mele s-au deschis.

Tot în anii aceia am continuat o pasiune mai veche– volei-ul (pasiune care avea să mă însoțească și-n facultate și care nu mi-a dispărut nici astăzi). Am jucat volei de performanță și dincolo de efectele benefice evidente pe care un sport le are asupra sănătății, am învățat o altă lecție mult mai importantă: spiritul de echipă. Volei-ul nu poate fi jucat individual, nu poate satisface orgolii personale. Volei-ul este despre “împreună”, despre colaborare și completare, despre a ști că fiecare are rolul lui bine definit și că succesul nu vine decât dacă toate rotițele funcționează impecabil.

Medicina si experienta in strainatate

Am urmat cursurile Universității de Medicină și Farmacie “Carol Davila” din București. Viata de student a însemnat muncă multă, zeci de ore petrecute în biblioteci și pe holurile spitalelor. Medicina era pasiunea mea și asta m-a ajutat enorm să merg până la capăt în ciuda tuturor greutăților. Am absolvit Universitatea și așteptam să-mbrac halatul alb cu nerăbdarea unui copil.

Făcusem însă abia primul pas. Medicina e știință înainte de toate și n-o poti stăpâni decât dacă ești dispus să-ți sacrifici o mare parte din viața ta.

Rezident fiind am început să-nteleg și “umbrele” carierei la care visasem ani de zile, am început să văd neajunsurile unui sistem de sănătate departe de ideal. Ca alți 20.000 de medici din România am decis într-un final să plec din țară. Nu știam exact ce mă aștepta “în afară”, nu știam cum voi fi primit și ce presupunea pe deplin această decizie.

Am aflat în Franța răspunsurile la îndoielile mele. Am lucrat într-un centru medical cu profesori de renume, am descoperit un sistem care funcționa eficient, am învățat enorm de multe, imposibil de redat aici în întregime – proceduri, tehnici, abordări. Am găsit profesioniști dispuși să mă ajute să mă perfecționez, mi-am făcut numeroși prieteni și am reușit să pătrund treptat în nuanțele unei alte culturi. Am cunoscut acolo maturizarea profesională și personală.

Am participat la congrese internaționale și am ascultat prelegerile celor mai strălucite nume din medicină, m-am implicat în proiecte medicale, dar și sociale și civice, dintre care cel mai apropiat sufletului meu a fost cel dedicat copiilor cu malformații cardiace. Statisticile spun că la nivel mondial aproape 10 la mie dintre nou-născuți vin pe lume cu malformații congenitale cardiace. Este absolut copleșitor. Chirurgia cardiacă pediatrică este așadar o specializare extrem de solicitantă. Dincolo de cifre, cand pacient iți este un copil, responsabilitatea pe care ți-o asumi este cu atât mai mare. La fel și durerea când lucrurile nu ies cum ți-ai dori…

Proiectul Medici pentru Romania

Oportunitatea unei cariere de succes în Franța devenise o certitudine. Treptat au apărut însă frustrările – “De ce nu se poate face asta și-acasă?”, “De ce nu putem aplica tehnica asta și-n România?” Știam foarte bine care e situația sistemului nostru medical și-mi doream din ce în ce mai mult să schimb ceva, să ajut cumva, “să las ceva în urmă”.

Și m-am întors. Convins că depinde de fiecare dintre noi să îndreptăm lucrurile. M-am zbătut cațiva ani să implementez aici ceea ce învățasem în străinătate, să propun tehnici și abordări noi.

Din păcate, pașii sunt mici iar o schimbare de paradigmă nu se întamplă peste noapte. Dar lupta e departe de a fi pierdută iar eu am învățat să nu renunț când mă lovesc de obstacole.

Nimeni nu poate aduce schimbări majore de unul singur. De-aceea, alături de mai mulți colegi am lansat Inițiativa Medici pentru România. Ne propunem să oferim o alternativă, să le transmitem colegilor nostri medici, studenților sau rezidenților, din țară sau din străinătate, că împreună putem reforma sistemul de sănătate, că putem aplica aici tot ce-am învățat în afară, că depinde doar de noi să ne putem face meseria așa cum ne dorim și așa cum e cel mai bine pentru pacienți.

Știu cum e să fii plecat. Știu cum funcționează lucrurile în alte țări. Și mai știu că rădăcinile noastre sunt aici și că vremea criticilor vehemente a trecut, a venit vremea soluțiilor.Îi invit așadar pe toți cei care încă nu și-au pierdut încrederea și speranța – medici, asistente, infirmieri, să ni se alăture. Îi invit să împărtășească din experiența lor. Sunt convins că putem resuscita sistemul medical românesc.